Nu trebuie să fii bun la toate. Din 9 tipuri de inteligență cel puțin una ți se potrivește

Corina Iordache   3,272  20 ianuarie, 2015

Dacă n-ai fost bun la mate sau n-ai înțeles la română ce voia să spună autorul, nu înseamnă că ești mai prejos decât alții. Există nouă tipuri de inteligență și nici măcar jumătate dintre ele nu pot fi măsurate prin testele clasice de verificare a IQ-ului. În funcție de înclinațiile tale și pofta de cunoaștere poți alege pe care să le dezvolți. Iată care sunt:

 

1.  Inteligența verbală: abilitățile de a citi, scrie, de a învăța limbi noi și de a stăpâni gramatica, sintaxa și talentul narativ;

2.  Inteligența logică: dezvoltată la cei cărora le plac deducțiile logice și lucrul cu numere. Mate all the way!

3.  Inteligența muzicală: caracteristică celor sensibili la sunete, ritmuri, note muzicale și structură muzicală;

4.  Inteligența spațială: o găsim la oamenii care își pot imagina, pot întelege și reprezenta vizual cu ușurință concepte geometrice și spatiale;

5.  Inteligența cinetică: modul în care îți controlezi mișcările corpului. Face pereche bună cu inteligența muzicală :)

6.  Inteligența interpersonală: calitătile deținute de un bun lider, capacitatea de a organiza și motiva oamenii țin de acest tip de inteligență;

7.  Inteligența intrapersonală: capacitatea de a-ti explora propriile emoții, motivații și pasiuni;

8.  Inteligența naturistă: abilitățile de a înțelege natura și de a ajuta la păstrarea ei;

9.  Inteligența spirituală: tendința către meditație, interiorizare sau rugăciune.

Ideal este ca în funcție de acestea să ne alegem drumul în viață dacă vrem să facem în viitor ceea ce ne place. Cred că fericirea înseamnă să îți dezvolți în permanență tipul sau tipurile de inteligență pentru care ai ”chemare” și inteligența emoțională, cea care ne influențează cel mai mult deciziile, comportamentul, atitudinea și starea de spirit. Citind și trecând prin fel de fel de experiențe te descoperi pe tine însuți, te simți mai liber și mai sigur pe tine când trebuie să răspunzi la întrebarea: ”Ce vrei să faci în viață?”. Știți care e partea bună? Că nu e musai să fie un singur lucru. 

La final, vă las cu o scurtă povestioară scrisă de Robert Sternberg, psiholog american, care sintetizează totul:

Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta.