Când vom medita cu toții la cuvintele noastre, lumea va deveni mai bună

Bianca Alecu   2,687  6 februarie, 2015

Am cunoscut teatrul absurd prin scriitorul Eugène Ionesco. Acesta, coleg de generație cu Mircea Eliade, Constantin Noica și Emil Cioran, își publică majoritatea lucrărilor, atât teatrul, cât și jurnalistica, în Franța, unde moare în 1994.

Pentru cititorii ce doresc “încercarea” genurilor și a stilurilor, experiența citirii teatrului absurd poate fi revelatoare. Nimic nu evoluează precum ne așteptăm; toate legile realității parcă evită concretul din jurul nostru! „Cartea scrie pe masa, elevul scrie pe profesor.. ” este un citat din piesa „Exerciții de conversație ” menit să indice absurditatea unor situații cotidiene.  Absurdul explorează dimensiunea lui „ce-ar fi dacă?” și “de ce există ceva, mai degrabă decât nimic?”, punând problematicile existențiale între paranteze și chestionând cele mai banale lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Majoritatea dintre noi a trecut prin procesul de a învăța o limbă străină. Și Eugène Ionesco a “suferit” acest lucru, și este traumatizat de absurditatea situației, pe care decide să o ilustreze în cea mai celebră piesă a sa, „Cântăreața cheală” (“La cantatrice chauve”). Aceeași experientă este „absurdizată” și în „Lecția”, sau „Exerciții de conversație pentru studenții americani”. Comunicarea, atât verbală, cât și nonverbală, este o temă fundamentală a teatrului ionescian, menită să ne suspende întrebarea: Noi cu cine vorbim (de fapt)? Sau: este ceea ce vrem sa comunicăm atât de stringent, de important?

Consider că, în momentul în care vom medita cu toții la cuvintele noastre, lumea va deveni din ce în ce mai bună. Acesta este mesajul teatrului absurd pentru cei ce se aventurează în lectura acestor texte fascinante.

Vă las un citat intrigant, pentru o lectură curioasă: “Cred că nu există nimic mai interesant decât a inventa întâmplări și a le povesti. Nu existâ lucru mai plăcut și totodată mai important în viață. (...) Cred că literatura ar trebui să ajute la situarea omului între lumea aceasta și lumea cealaltă.” (Eugène Ionesco – Sub semnul întrebării)

 

Ilustrație de Mitch Blunt