Fugara - Alice Munro

Citescu   1,461  8 decembrie, 2014

Carla şi-a dat seama că venea încă dinainte ca maşina să ajungă în vârful acelei biete înălţări a drumului care prin părţile astea se cheamă deal. „Ea este“, s-a gândit. Doamna Jamieson – Sylvia –, care se întorcea din vacanţa petrecută în Grecia. Din poarta grajdului – dar stând înăuntru suficient de mult cât să nu poată fi văzută dintr-o singură privire –, urmărea cu atenţie şoseaua pe care doamna Jamieson trebuia neapărat să treacă, fiindcă locuinţa ei se afla la o jumătate de milă mai jos pe drumul acela, dincolo de casa lui Clark şi a Carlei.

Dacă era cineva care-şi propunea să cotească şi să intre pe poarta lor, de-acum ar fi trebuit să încetinească. Şi totuşi, Carla încă spera. „Dă să nu fie ea.“

Ba era. Doamna Jamieson şi-a întors capul o dată, scurt – se străduia din răsputeri să-şi manevreze maşina printre făgaşele şi băltoacele pe care ploaia le făcuse în pietriş –, dar nu şi-a ridicat mâna de pe volan ca să-i facă semn, adică n-o zărise. Carla, în schimb, i-a zărit ei braţul dezgolit până la umăr şi bronzat, părul platinat într-o nuanţă şi mai deschisă decât i-l ştia dinainte, mai degrabă alb acum decât blond-argintiu, şi expresia feţei, care era şi hotărâtă, şi exasperată, şi amuzată de propria-i exasperare – exact aşa cum se aştepta să arate d-na Jamieson încercând să se descurce pe un asemenea drum. Când şi-a întors capul spre ea, Carla i-a citit în ochi o lucire pozitivă – de optimism, de curiozitate –, care a făcut-o să se dea un pas înapoi.
 

O carte de
5stele